Cum e sa traiesti fara amintiri? Cum e sa stii ca acestea sunt scrise intr-un jurnal de care iti e frica? O frica fata de un trecut in care cunosteai viitorul. Numele lui este Mir. E in viata. Daca citesti aceste rinduri, descoperi impreuna cu el trecutul sau!
Rotile se atingeau de asfalt, iar eu ma apropiam de realitate. Salbaticia ramasese in acel trecut pentru care eu eram dusman. Priveam in jur si imi aminteam de viitor, simtind diferenta enorma dintre realitate si amintire. Ma gandeam ca prezentul e un dar divin, in pofida faptului ca, spre deosebire de amintire, e muritor.
Sincer? Doream sa fug din acea lume straina mie. Recunosc, imi era frica, dupa atatia ani de invatatura, ma temeam ca voi pica cel mai important examen din viata mea, examenul la normalitate, examenul la disciplina „un om ca toti altii”. Realizam ca aceasta lume nu are sa ma accepte asa cum sunt. Doare enorm ideea ca vei fi respins doar din motiv ca asa esti tu, un om diferit.
Urma sa locuiesc cu alti doi baieti, Andrew si Mark, intr-o casa mica. Nu a fost zi in care sa nu ma tem de ei, de fapt ca de orice om normal. Atitudinea umana e in stare sa distruga cel mai puternic suflet, iar eu ma consideram un suflet puternic. Imi calculam orice miscare, imi controlam gesturile, dar cel mai complicat era sa cantaresc cuvintele ce urma sa le rostesc, motiv pentru care aveam probleme de exprimare, interlocutorul era nevoit sa astepte cateva minute pana auzea raspunsul meu.
Motivam acest defect printr-o trauma din copilarie, cand de fapt acesta aparuse odata cu nasterea mea, de parca fost semnat un pact.
Am iesit din automobilul negru. Ma aflam in fata unei case simple. Am stat asa jumatate de ora, fara sa ma misc. Nu stiu de ce. Doar simteam ca am nevoie sa fiu spectator, nu actor.
Plata cartii poate fi efectuata la librarie cu cardul bancar. Parcare disponibila si Wi-Fi.